Tot mai mulți copii de 12 ani vor pudre proteice ca să aibă mușchi. Ce riscuri ascunde dorința de a arăta ca influencerii de pe TikTok

La numai 12 ani, unii copii vor deja să își dezvolte musculatura cu ajutorul pudrelor proteice, influențați de prieteni și de modelele promovate pe rețelele sociale. Produsele asociate până nu demult mai ales cu adulții care merg la sală încep să fie consumate și de preadolescenți. Dar cât de necesare sunt aceste suplimente la o vârstă la care organismul este încă în dezvoltare și ce se întâmplă atunci când dorința de a avea mușchi devine o presiune? Specialiștii consultați de „Adevărul” explică riscurile și atrag atenția asupra felului în care adolescenții ajung să își privească propriul corp.

Tot mai mulți adolescenți sunt interesați de suplimentele proteice pentru dezvoltarea musculaturii Foto: Pixabay

Ben are 12 ani și și-a întrebat mama de aproximativ 20 de ori până acum dacă îi cumpără pudră proteică. Vrea să fie mai puternic, să aibă mușchi mai mari și spune că mulți dintre prietenii lui folosesc deja astfel de produse. Mama sa, jurnalista BBC Nat Wright, nu este însă convinsă că un copil de această vârstă are nevoie de suplimente pentru a se dezvolta.

Într-un articol publicat recent, jurnalista povestește că părerile sunt împărțite chiar și între prietenii fiului său. Louis, tot de 12 ani, consumă pudră proteică o dată sau de două ori pe săptămână, după antrenamente, de aproape un an. Părinții lui știu, iar băiatul este convins că suplimentul i-a oferit mai multă energie și l-a ajutat să crească. Otis, în vârstă de 13 ani, privește însă lucrurile diferit: consideră că adolescenții sunt tot mai presați să consume asemenea produse, fără să se gândească la eventualele consecințe.

Nu doar copiii își pun astfel de întrebări. Pe Reddit, un părinte povestește că fiul său participă la antrenamente și competiții sportive, aleargă cu prietenii și este aproape permanent flămând. Deși încearcă să îi asigure o alimentație echilibrată, a început să se întrebe dacă băiatul primește suficiente proteine după ce alte mame, întâlnite la antrenamente, au povestit că le oferă copiilor pudre proteice.

„Pudrele proteice chiar fac diferența pentru copiii foarte activi?”, întreabă părintele Răspunsurile primite sunt împărțite. Unii utilizatori recomandă direct pudre și băuturi proteice, inclusiv produse comercializate special pentru copii. Alții consideră că necesarul de proteine ar trebui acoperit în primul rând prin alimentație și recomandă consultarea unui specialist atunci când există probleme de creștere sau suspiciuni privind aportul de nutrienți.

Când au nevoie adolescenții de suplimente proteice

Elena Coșbuc, Specialist în Nutriție și Stil de Viață, explică pentru „Adevărul” că interesul adolescenților pentru suplimente este alimentat inclusiv de imaginile promovate pe rețelele sociale.

„Pe rețelele sociale apar tot mai des persoane cu o musculatură bine definită, antrenamente intense și shake-uri prezentate ca și cum ar fi singura cale către rezultate. În realitate, dezvoltarea musculară depinde de mai mulți factori: antrenament potrivit vârstei, suficientă energie din alimentație, somn suficient și recuperare”, spune ea.

Specialista precizează că nu există o vârstă de la care pudrele proteice devin automat necesare. „Nu aș recomanda pudre proteice unui adolescent doar pentru că merge la sală sau își dorește mușchi mai dezvoltați. Mai întâi trebuie să vedem dacă are într-adevăr nevoie de ele”, crede aceasta.

Ca reper general, pentru copiii de 11–14 ani, recomandările europene privind aportul proteic sunt în jur de 0,9 grame pe kilogram de greutate corporală pe zi. Un copil de 50 de kilograme ar avea astfel nevoie de aproximativ 45 de grame de proteine zilnic, necesarul individual putând varia în funcție de dezvoltare și activitatea fizică, conform spuselor sale.

„De multe ori, problema nu este lipsa pudrei proteice, ci faptul că adolescentul sare peste micul dejun, mănâncă insuficient la prânz sau înlocuiește mesele cu gustări rapide de tip fast-food, cu aport redus de nutrienți, cum ar fi covrigi, pizza, merdenele sau dulciuri. Astfel, un shake poate intra tot în categoria fast-food și nu rezolvă problema de fond”, este de părere Elena Coșbuc.

Ce riscuri pot avea pudrele proteice la 12–14 ani

Consumul unor suplimente fără evaluarea alimentației și a stării de sănătate poate ridica probleme, mai ales când acestea înlocuiesc mesele obișnuite.

„Nu aș vrea să plecăm de la premisa că orice pudră proteică este periculoasă. Problema este folosirea ei fără să știm dacă este necesară, ce conține produsul și cum se potrivește în alimentația copilului”, completează specialista.

Potrivit specialistei, unele produse pot provoca balonare și disconfort digestiv, iar compoziția lor diferă de la un producător la altul.

„Pe de altă parte, un aport proteic excesiv poate fi deosebit de problematic pentru copiii și adolescenții cu afecțiuni renale preexistente. Asta nu înseamnă că orice cantitate suplimentară afectează automat rinichii unui copil sănătos, ci că nu este justificat să creștem aportul fără o recomandare medicală clară și fără să ținem cont de starea lui de sănătate”, adaugă ea.

Aceasta recomandă verificarea cantității de proteine, a îndulcitorilor, alergenilor și eventualelor ingrediente suplimentare, inclusiv cofeină, stimulente sau creatină.

„Bărbatul adevărat”, redus la mușchi și forță

La rândul său, Aurora Oprea, consilier vocațional și fost profesor de biologie, consideră că problema depășește alimentația și privește inclusiv felul în care adolescenții ajung să își definească propria valoare.

„Este îngrijorător cum fitness-marketingul reduce conceptul complex de «bărbat» la o simplă ecuație de masă musculară și forță brută. Se creează un risc major ca acești băieți să își măsoare valoarea personală doar prin hormoni și centimetri de țesut muscular hipertrofiat”, declară ea pentru „Adevărul”.

În opinia sa, imaginile promovate pe platformele sociale pot crea așteptări nerealiste privind dezvoltarea fizică.

„Pe TikTok și YouTube, copiii nu văd biomecanică sau fiziologie, ci văd iluzii digitale și corpuri augmentate care în natură nu apar organic la 13 ani. Algoritmii le exploatează curiozitatea, iar influencerii le livrează o «scurtătură» falsă către maturizare”, subliniază specialista.

Presiunea grupului poate accentua aceste preocupări, mai ales când adolescenții se compară permanent cu prietenii lor. „Copilului îi este teamă că, fără acel ambalaj muscular și fără pudre, va deveni veriga slabă a grupului, fiind exclus din dinamica socială a clasei. Și aici intervine valoarea educației primite acasă, rolul părinților și al celor de la catedră”, afirmă consilierul.

Ea atrage atenția și asupra riscului ca preocuparea pentru aspectul fizic să se transforme într-o obsesie: „Faptul că lor le lipsește înțelegerea despre propriul corp, acceptarea structurii osoase și constituției proprii, în comparație permanentă cu imagini ireale; sentimentul că «sunt mereu prea slabi» creează prăpastia care le pune în pericol real sănătatea și biologia organismului pentru viața de adult.”

Ce pot face părinții când copilul cere pudră proteică

„Interdicția brutală închide puntea de comunicare în orice situație și legat de orice subiect! Copilul va vedea în părinte un «dușman al progresului său» și va lua suplimente pe ascuns”, avertizează Aurora Oprea.

Iar Elena Coșbuc recomandă părinților să analizeze mai întâi alimentația adolescentului și să discute cu un specialist atunci când există suspiciunea unui aport insuficient de nutrienți.

„Mențiunea «bogat în proteine» nu înseamnă automat că un produs este sănătos în ansamblu. Poate conține multă proteină, dar și mult zahăr sau o listă lungă de ingrediente de care copilul nu are nevoie”, subliniază.

Ouăle, lactatele, peștele, carnea, fasolea, lintea, năutul, nucile și semințele sunt printre alimentele care pot contribui la acoperirea necesarului zilnic de proteine.

„Înainte să cumpărăm o pudră proteică, să ne uităm la farfuria copilului. Mănâncă suficient? Are mese regulate? Primește varietate? Se odihnește? Se recuperează bine după sport? De multe ori, cele mai bune rezultate încep cu lucrurile simple, făcute consecvent, nu cu un supliment nou”, conchide Elena Coșbuc.